0264259001 info@visitciucea.ro

Octavian Goga

Personalitate marcantă a culturii românești – locatar la Ciucea

În defileul Crișul Repede, acolo unde râul tumultuos se pregătește să-și desfacă o cale de trecere între munții Craiului la sud și munții Meseșului la nord, se află Ciucea – o localitate pitorească, înconjurată de dealuri, a cărei faimă se datorează celui care și-a petrecut aici o parte a ultimilor ani de viață: poetul Octavian Goga.

Octavian Goga s-a născut în 20 martie (st.v.) / 1 aprilie (st.n.) 1881, în satul Rășinari din apropierea Sibiului, ca fiu al preotului Iosif Goga și al Aureliei, cărturari cu înclinații literare. Ambianța rustică în care își consumă copilăria va constitui substanța originală a imaginarului său poetic.

În perioada neutralității României din primul război mondial, Octavian Goga, a devenit una dintre cele mai influente personalități publice ale Vechiului Regat, cu rol semnificativ în determinarea opiniei populare pentru intrarea țării în război alături de marile puteri. Este, de fapt, propagandistul carismatic și extrem de eficient al ideii de unire a Ardealului cu România. Dar forța într-adevăr uimitoare în conștientizarea și radicalizarea sentimentului și ideii naționale o dovedeștelirica sa profetică și patriotică.

În istoria noastră, cel puțin, este pentru prima dată când poezia devine mobilizatoare, participând efectiv la un eveniment fondator: realizarea unității naționale.

La sfârșitul războiului, poetul se implică în demersurile diplomatice privind ratificarea Unirii, pentru ca, mai apoi, să ajungă ministru în trei guverne (1919, 1921 și 1926).

Amprenta personalității sale puternice a făcut ca, pentru eternitate, numele micii localități transilvane să fie asociat cu cel al ”poetului pătimirii noastre”.

În anul 1922, este primit în Academie, iar între anii 1924 și 1925, este președinte al Societății Scriitorilor din România, când primește și Premiul Național pentru Poezie.

Cariera politică a lui Goga, atinge apogeul în 1937, când, pentru câteva luni, Carol al II-lea îl numește prim-ministru, toții istoricii recunoscând în aceasta și eșecul său total ca politician, De altminteri, însăși implicarea poetului în politică în perioada interbelică este considerată de majoritatea cunoscătorilor drept o aventură derapantă, cu consecințe nefaste pentru creația literară.

Iubirea lui Octavian Goga. Singurătatea binelui

Imaginea de ”soț ideal” sau de ”bărbat fatal”, de ”crai”, pe care ar putea-o lăsa cuiva Octavian Goga, cel înzestrat cu suficiente atribute fizice și intelectualepentru a stârni pasiuni devastatoare, este departe de realitate. Poetul, așa cum observau cu justețe și Gheorghe I. Bodea și Ilie Guțan ”a fost un mare singuratic”, solitudinea însemnând pentru el independență și libertate consacrate în exclusivitate luptei pentru crezul lui: ideea națională. Și totodată prețul atât de scump plătit pentru ea. Marea lui pribegie  și copleștoarea-i singurătate au început de la vârsta fragedă de 9 ani, când a părăsit căminul părintesc, pentru a urma școala la Sibiu, iar mai apoi la Brașov, Budapesta și Berlin. Au urmat naveta la Budapesta, naveta Sibiu-București, călătoriile din octombrie 1904, în Germania și Cehia, cele din 1905 în Germania, Italia, Austria, din 1909 în Italia și Franța, detențiile din 1910 și 1912 în închisoarea de la Seghedin, călătoriile din același an în Germania, Belgia, Franța, și Anglia, din 1913 în Ungaria, Franța, Italia, Elveția, Spania, Algeria, Maroc, Egipt, apoi din nou în Spania, din 1914 în Grecia, în aceeași singurătate totală.

Angajat în tot felul de acțiuni politice și culturale și deci marcat de aceeași solitudine, călătoriile în străinătate au continuat și după Unire, în alternanță cu cele din țară. Au urmat alte călătorii peste hotare, de astă dată oficiale, în calitate de ministru și apoi de prim-ministru, toate pregătindu-l parcă anume pentru Marea Călătorie. În cei 14 ani de căsătorie cu Hortensia, Octavian Goga fusese constrâns de împrejurări – angajat în lupta sa istorică – să acționeze mereu departe de căminul conjugal. Poate a preferat ca parteneră de viață, în persoana Veturiei, o luptătoare, care să-i poată sta alături în bătălii și pentru a nu mai fi atât de singur. N-a reușit decât să plonjeze într-o singurătate și mai mare, căci Veturia, femeie exclusiv rațională, era incapabilă de înălțătorul sentiment al iubirii. A fost, în schimb, capabilă, ca artistă, să interpreteze până și acel rol de ”îndrăgostită”, de Julietă fanată la cei 40 de ani ai ei, cu atât mai mult, cu cât se afla în fața unei mize uriașe.

Laitmotivul bogatei corespondențe ”amoroase” dintre Octavian Și Veturia nu este altul decât singurătatea Poetului. Îi era mult mai ușor s-o iubească când era departe de ea

”Pribeagul”, cum îl supranumise Cella Delavrancea, a fost mai degrabă unul dintre Marii Trecători prin viață, pribegia lui convertindu-se în ”file de aur în literatură și istorie”, căci Octavian Goga a trăit doar în slujba și în folosul țării și poporului său. A trăit mereu singur, Hortensia și Veturia oferind în ilustrul său destin doar iluzia de ”parteneră” în dragoste, de vreme ce marea și unica, dar în același timp și intangibila iubire a lui Octavian Goga a fost însăși ȚARA…Nu fără răspuns, nici neîmpărtășită, căci în sufletul Poetului ”și-a ferecat iubirea ei” o țară…

”Înaintea fiecărei învieri trebuie să stea un calvar și o crucificare” notase, premonitiv parcă, Poetul la 13 decembrie 1919 în ”Florile tăcerii”, căci ce altceva, dacă nu ”un calvar și o crucificare” au însemnat – din orice perspectivă a-i privi-o – Iubirea lui Octavian Goga?

Ciucea a devenit (în mod cvasi-miraculos) o ctitorie a Poeziei, cum sunt Ipoteștii și Mirceștii, cum e Lancrămul, cum e Mărțișorul. Se cuvine să amintim aici paradoxala aventură a acestei proprietăți, salvată în plină și sălbatică satrapie a colectivismului și exproprierilor. Cea care a salvat Ciucea a fost Veturia Goga, văduva Poetului.

Inspiratoarea și muza lui din trecut, incitatoarea totodată, deloc fastă, a unor combinații politice, Veturia Goga, a fost o femeie voluntară, tenace, de mari ambiții și orgolii, figură „wagneriană”, construită cu pasiunea sa muzicală pentru sonoritățile negurosului meșter de la Bayreuth (unde ea însăși ar fi urmat să urce pe scenă, dacă izbucnirea primei conflagrații n-ar fi zădărnicit promisiunea unei cariere de „divă” europeană), Veturia Goga a fost, rând pe rând „castelana de la Ciucea”, „văduva națiunii” (după dispariția Poetului), personajul ocult (nici până azi descifrat) din timpul dictaturii lui Antonescu, apoi – în ultimele decenii de viață – un „peregrin”, cu broboadă și baston (asemeni lui Tannhäuser), apărând cu dinții Ciucea și memoria lui Goga, și reușind! Fantastică performanță, într-o vreme a inechităților și temnițelor, a lichidării elitelor și a amneziei istorice. Numai accesul la arhivele secrete va dezvălui (dacă va dezvălui…) secretul Castelanei-Baucis.

ADY ENDRE

Poet și publicist maghiar, născut la 22 noiembrie 1877 în localitatea Mecenţiu – Sălaj (localitate care, din 1957, va purta numele poetului  Ady Endre, în semn de preţuire a posterităţii).

Provenit dintr-o familie de mici nobili scăpătaţi, Ady va urma  primele clase la școala calvină din satul natal și apoi Gimnaziul catolic la Carei și Colegiul calvin din Zalău. Tatăl său, Ady Lorinc (1851-1929) – care se socotea urmașul lui Arpad – era legat de vechea nobilime latifundiară maghiară, mai degrabă prin aspiraţii decât printr-o situaţie materială prosperă. Mama, Pásztor Mária (1858-1937), se trăgea dintr-o     familie de preoţi reformaţi, poetul considerându-se adeseori descendent al preoţimii.

În Casa Ady, unde a locuit Ady Endre între anii 1915 și 1917 nu au rămas obiecte care să fi aparținut marelui poet maghiar. Singure, sobele datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Pentru informații despre alte Programe desfășurate sub egida Uniunii Europene în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind procesul de aderare al României la Uniunea Europeană, puteţi să  vizitaţi pagina de internet a Reprezentanţei Comisiei Europene în România.

Acest site nu reprezintă  poziţia oficială  a Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea  şi coerenţa acestor informaţii aparţine persoanelor care au iniţiat pagina web.

Toate informaţiile privind Programul Național de Dezvoltare Rurală  furnizate prin acest site sunt distribuite GRATUIT şi nu sunt destinate comercializării.